Unde sa ma ascund…de dorul ce-mi chinuie trupul fara mila?
Mainile mele nu mai au nici puterea...
Sa stranga la piept amintirea ta.
Mi-e frig pentru ca muritoarele sperante imi dau ocol neincetat.
Unde sa-mi ingrop inima... cand pamantul e plin
De-atata dragoste rece... imposibila?
Unde sa ma duc, cui sa spun, cum sa fac sa nu se simta
Durerea ce-o risipesc printre oameni?
Poate vii sa-ti dau inapoi fericirea
Ce-ai uitat-o la mine, dinainte sa ne cunoastem.
Sa vii sa-mi arati... drumul cel mai scurt pana la cer
Pentru ca numai tu ma porti pe aripi... printre stele
Vreau sa ma mai nasc o data, dar nu om,
Vreau sa fiu ploaie, sa pot plange pe chipul tau toamna
Si vara, sa fiu tarana fierbinte pe care o simti sub picioare.
Iarna... un fulg ce se grabeste spre tine,
Sa simti pe pielea ta cum ma topesc.
Vreau sa fiu pamant ca la sfarsitul vietii sa te intorci tot la mine...
Si sa ramai in bratele mele mici... dar grele iubitule,
Pana ne vom naste din nou, din stele.