Timpul se dilata in zecimi de giganti
Care-mi rad din clepsidra,
Inghitind nisip
Si scuipand armatura de fericire
Amestecata cu granit de curcubeu.

Imi simt oasele umplute cu aer
Iar coastele mi se transforma in aripi
In afara de una, nepereche
Pe care o tin pentru imperechere.

Cred ca zbor, din moment ce visul
Se zbate undeva pe jos
Iar Clovnul lui Dumnezeu
Imi intinde doritor mana.

Ma gandesc sa fac o escala
Pe norul sapte
Sa le scriu ceva celor de-acasa
Sau macar un telefon
(ma intreb daca aici am acoperire)
Dar un copil schiop ma grabeste
Spre scara de incendiu.