Nu te încape cerul, Preaînalte
Și dai din Univers pe dinafară
Iar timpul lumii-n timpul Tău, Stăpâne
E ca un tren ce trece printr-o gară.

Lumina ți se pierde la picioare
Și spațiul ți se pleacă prea umil
Și-așa măreț cum ești, Doamne, și veșnic
Încapi în fiecare an într-un copil!