poemul acesta începe cu un sărut de la tine
cu zâmbetul tău și cu o pauză de dragoste
de zece minute

punctele tale mă învăluie și mă leagănă
e o fărâmițare a mea
o baie de abur într-o apă a fericirii
suntem doi străini

îmi traversezi trupul în cercuri mici
care curg, Doamne, cercurile sclipesc
mă dăruiesc ca o femeie, ție

văd trupurile noastre prin aer
lăsăm urme de viață, urme de aer
ne desfacem brațele iar la picioarele noastre
sunt frunze de alun și zboară fluturi

acum simt rotirea pământului
slăvesc diminețile și nopțile în același timp
stau pe loc pentru o dragoste
lumile noastre aleargă rând pe rând
se ating

cu fiecare psalm eu sunt alta
mă înalț și așez lângă mine ușor câte o umbră
știu că este prima azi din viață
în care tu nu mai întrebat nimic
dar ai găsit răspunsul

am găsit visele
le simt cum îmi umblă prin trup
mă doare sălbatic și te iubesc sălbatic
fără să știu ce e iubirea

mă simt un copil orfan
descoperind lumina
„La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul”