șotron
întins
pe asfaltul
copilăriei, vrând ca măcar pentru o clipă să -mi surprind mirarea de pe chipul acela
de atunci
întins pe asfaltul fierbinte,
azi, joacă șotron copii pe trupul meu, neștiind - sărind
un pas într- un picior, încă unul , sar cu amâdouă iar într-un picior...
mirosul, vântul copilăriei îmi dilată nările, ca un țiuit prelung,venit din prea-departe
firmituri din colțul de pâine strâns în mână, iar, sunete trunchiate caldura lacrimei,genunchi
zdreliti, mama ce nu ma mai sriga - chiar mama: tu nu mai strigat niciodata cum faceau alte mame, tu nu ma strigai , tu nu ma strigai ! -
........................................
azi,
joaca sotron
copii, peste trupul meu, intins pe asfaltul...