privește cum plânge afară,
albastru și roșu și prieten,
destul cât să nu pierdem ocazia acestei zile perfecte
în care putem să ne batem cu bulgări de lacrimi
atât de mari și convingătoare
încât se pot pune-n ei chiar și pietre.

oricum tu îmbracă-te bine
să nu îți intre cumva tristețea
sau fericirea în oase
vei cădea la pat
în oricare din această situație
chiar foarte repede,
înainte să faci în stomac
tradiționalul om de lacrimi,

înainte să mă chemi ca-n fiecare noapte
să te ajut, să-i punem împreună nasul,
gura și ochii, mâinile și nasturii
cusuți direct pe piele,
înainte
să îi băgăm în gură ceruri crescute-n laboratoare
genetice.

dar ți-ai pus ca de obicei cărnuri bezmetice
primite de la părinți
să nu te tragă emoția la spate
și acum îi răsturnăm în cap oala plină cu moarte
adică cu absolut toate
sălbatice, barbare, cisterne
câte și mai câte-s ale mele
inimi cu tine poluate.