Rugă


Lumină din lumină...
Reflectoarele universului
măsoară în mine
trăiri nebănuite
și-s mai bătrână decât atunci
când îmi atârnam anxietatea în lanțuri
ce-mi zdrobeau degetele de la picioare
mai plină mi-e privirea
decât atunci când exploram
țărmuri nemărginite
și desenam șotronul în aer de o mie de ori.

Azi,
nu mai stiu de ce pământul se răzbună

Poate că la începutul lumii
am fost foc sau altceva
am strivit zboruri între degete
am tras cu praștia-n nori....

Dar orice-ar fi Doamne,
dă-mi binecuvântarea luminii
Clipa mea de iertare pierdută
Și împăcare cu restul.