ziduri in noapte rasar
in ceturi
porti se deschid
in urma se-nchid
pasu-mi tot calca
pe urme ce mustesc
in sange...
pierdut in turnire

calaret in furtuna
am pornit pe un vis
cu inima franta
cu suflet deschis
linistit de-adierea
unui vis efemer
am tacut
lasand in urma
noaptea sa cante

ma-nchin viziunii
lipsite de sunet
ma-nchin sa indrume
pasul meu ostenit
sa tot trec peste zile
sa ma pierd intr-o noapte
s-anfrunt o lumina
ce din bezna-mi apare:
cetos cavaler
ce ataca-n furtuna
lovind in tacere...

armura-mi e sparta
si in suflet zace
aiurea rasfirata
pe miile de plaiuri
nelinisti imi petrec
mestecandu-mi viata
la firul ierbii
sorbindu-mi nectarul
unei vieti de-ntuneric

cu lancea-mi in suflet
tot mereu infipta
infrunt in tacere
destinul cetos
arma-mi e cantul
visul din durere
plansu-mi tacut
linistit
si tradat

la capat de drum
ma asteapta palatul
diferit de castele
ce-am tot cucerit
cu portile-bezna
deschise in noapte
ma cheama sa 'lunec
linistit, in tacere
prin noaptea deschisa
neagra si invinsa
a cantului sihastru