O , salcii batrane - copaci vagabonzi
Ani si ani sub acoperis mi-ati stat nemiscate
Va stiu cum erati si-n clipa cea dintai :
palide si ingandurate

Si ma plangeti profund in cantul vostru bolnav
Unde apa de langa mal in proprile-i lacrimi se-neaca
Si luminile noptii gem firav
Spre voi , inima-mi se pleaca

Am sa ma duc si n-o sa ma mai intorc la noi acasa ,
Mi-e tare teama ca nu ne vom mai privi fata in fata
Sa ne fim alaturi in frunze de toamna si ger de iarna
Mi-e tare teama - n-o sa va mai vad niciodata

As sta de-as putea cu voi o infinitate
Si as astepta pentru asta tot atat de mult ,
Stiu - ati trai pentru mine o eternitate
Dar e indeajuns

Ati stat atata timp langa mine in frig si-n ploaie
De ce nu mi-ati cerut adapost voi oare ?
Si in fiecare vara renasteti si sunt surprins
Sa vad ca desi sunteti alte salcii , numele mi-l tot stiti

O , salcii batrane - arbori in plina floare a tineretii
Ma cufund in disperare cand ma gandesc la noi si al nost' tragic destin ,
Sa imi stati in minte mereu ca sa nu va uit nicicand
Si mai stiu - fara noi vietile ne vor fi un chin