Polenul funerar al regelui fluture
Se așterne incet in suflet
Iar cenusa vietii de atunci
Iși cere mangaierea.

Caci am fost și eu copil odata
Și striveam aripi intre degete
Și frangeam zboruri jucaușe
Intre palmele mele
Caci nu gandeam sa mor vreodata.

Acum sunt mut, batran si orb
Iar inima-i cenusa
Si sufletul polen.