nu refuza aerul fierbinte pe care-l arunc în plămânii tăi
locuim într-un animal, cu sângele lui hrănesc minuscula nevoie de viață
din trupul ascuns după stomacul vietății
ne-am ascuns aici de la prima ninsoare:
primul corp suspendat de grindă, după care al meu s-a ridicat lângă tine și aproape gata cu simțurile
reîncarnare desăvârșită – noi doi într-unul singur și acela animal
cel mai mult loc ocupă desigur pălăria mea făcută cioburi

12.01.2006