zăpada scârțâie sub papuci,
pe umăr se leagănă plasa de prins fluturi
omenii se întorc și își fac cruci

trec senin si hotărât,
fluier ceva de Wolfi Mozart
(Da, d-ra contesă mi le-ai retezat)
fluier să nu mai aud
moșgerilescul ho- ho- ho
cu care mi-ai strivit nasul trântind ușa

pe după norii pufoși
a urmat o noapte cu lună plină bănuiesc
am reușit să prind mulți fulgi de zăpadă
i-am legat fiecăruia un “te iubesc”
așa ca o tinichea de coadă

Dimineața văd că-l pierdusem pe ultimul
special păstrat pentru tine
când colo aglomerație în fata unei vitrine
trec printre oameni închinându-se
la televizoare identic suprapuse

În toate erai de mână cu un om în roșu
(Cadru mai larg, ușor neclar): o fi oare Moșu
în spate turla bisericii, dar peste a ta casă
morman e de zăpadă deasă.

M-am închinat și eu la notoriul prim-plan
când de pe casca pompierului năzdrăvan
un fluture și-a luat zborul

(Un cadru general îndepartat
după care ne-am apropiat)

Mă ciupesc și mă închin a treia oară
Era plin de fluturi și de primavară