dacă aș putea să mă trezesc
din starea de umbră
să las omul pe acel perete alb
întors către lumea lui
și
să mor înainte de
vremea apelor încrucișate
aș deveni lumină strânsă
în dumnezeu
pentru copilul umbrei
și
nu ar mai trebui să merg
de mână cu secundele
pe drumul fără limite
al roșului

din pământ