a găsit o clipă în programul său de cules stele
a dat timpul două minute înapoi și a început să scrie

petale de iasomie curgeau din mâinile sale
pe o pânză murdară
gândurile se prefăceau ca au uitat de el,
lăsându-l sărac,
uitat într-o galaxie în spirală
la marginea unei nebuloase neurale

trezindu-se singur,
eternul nebun a început să urle grotesc;
să urle de teamă că l-ar putea auzi cineva
era bucuros că în sfârșit își găsise liniștea
dar îngrozit că e singur
și că cineva i-ar putea perturba momentul acela

pe un tărâm de peste ape adânci și negre
a descoperit apoi lumina unei stele
s-a liniștit atunci -
orb în gândurile sale
rostea cuvinte magice, ce parcă-l înălțau
pe muntele său sacru, nebunul se îndrăgostise
de steaua cea mai frumoasă - betelgeuse
iar steaua rămăsese vrăjită de cuvintele sale...

asa s-a născut epopeea unui nebun
căutător în stele
cu dor...