mânji lepădați schimonosiți ochi îngroziți cerul de iarnă
aud mușcând
gerul din stea crivățul fuge în pijama cu dinți cât gardul

nu vă lăsați ușor mințiți iarna nu trece cotlonește-n părinți
ne face patul
vom adormi cu gura căscată la brânza cea mare aselenizată

am fugit cu antena (a murit calul de lemn) la ureche îngerii
cu toții au semn
cum au măgarii

a relatat de sub un pat crainicul puțin exaltat ce nici moartea
nu știe să prezinte
nici starea vieții