Schelet uman chircit sub frunze
Cu un singur ochi
Ca o scorbură
Prin care mă privește
Si prin care eu pot privi
Înăuntru...
La umbra lui îmi las trunchiul
Obosit sub carne
Odihnindu-se...

Toamna se hrănește din frunze
Păsări scurmă în carne
Căutându-ne?
Curând cine va mai ști
Că ne ascundeam cândva
Unul
În altul...