desfac în felii timpul precum fructele nopții
mă arcuiesc într-o insomnie oranj
primesc blestemul trupului

te instig la descompunere în păcate
le simți trecând prin sânge
în șir indian
te înfioară ca într-o impudică renunțare

nu am mușcat din cunoaștere
sunt femeia neotrăvită
am libertatea de a nu mă supune
șerpilor tăi

la margine de lumi te sărut ca o dame blanche
odată atins
nu mai ai sânge nu mai poți respira
devii golem