anticipându-mă aveam
să rătăcesc
de mine
acum în urmă sunt
privesc
străinul care vine

mă joc dar nu-nțeleg nimic
nici regula
nici hazul
însă m-amuză trecătorii
spunându-mi că ard gazul

eu ard de ard nu ard nimic
în flăcări doarme toamna
îmi pun caietul pe genunchi
așa cum făcea mama

și de greșește bat la palmă
oricare sunet moale
cu rigla inimii gradată
în centimetri-soare

va fi o nouă zi de școală
întâia între toate
voi alerga pe coridoare
privindu-mă din spate