E noapte și-i pustiu în jur.
Stau sub lumina tristă a lămpii
ținându-mi tâmplele prizoniere
în căușul obosit al palmelor...
Căutând un loc de popas,
efemeridele-mi gânduri
lunecă prin tăcerea călduță...
Minutele aleargă cuprinse de panică,
aruncând stropi fierbinți de timp
irizați de aurora eternității...
Dincolo de perdeaua întunecată
raze nevazute mă leagă de tine...
Așteptam de atâta timp chemarea ta...
Grăbită, te înlănțuiesc în sufletul meu...
Buzele tale mă sărută cu patimă,
apele ochilor tăi mă scaldă în iubire,
inima-ți pulsează zbătându-se de fericire...
Atingerea mâinilor tale mă înfioară,
tăcerea mă învăluie mângâietoare...
După ce mi-am potolit foamea de tine
în mintea-mi răvășită de dor
nebune dorințe se zbat să te ajungă...
Libere, gândurile mele se joacă cu tine,
umbre se aleargă și te ascund...
Mai ești acolo? Ai plecat deja...
Erai atât de aproape... Erai chiar lângă mine...