În mlastini fioroase plutesc vise de-argint
Ce fumegă suspine
Un strigăt infinit dezvoltă, sub clar de lună moartă,
iluzii și-amăgire.
Iar cerul trist, bolnav și obosit
se stinge-n agonie,
Se face praf, purtat de vânt,
În marea de pustiu...