tacere...
feeric lovește ploaia in geam,
roiul frunzelor smulse
plutește ca roiuri de gânduri,
stropi reci îngână plânsul enigmatic
al sufletului--
lacrimi ale inimii,
tăcere...
sunt ca o frunză-n noaptea sfântă
a ploii mirifice,
tainele-s frunze-n vârtejul vieții bizare
simt moartea dorită în sângele meu,
noaptea coboară mai neagră ca sufletul
în inima mea--
tăcere.