Dimineața
Mângâi pletele Soarelui,
Deschid fereastra
Și iau în căușul palmelor
Un strop de albastru-mărțișor...
Îi ascult clinchetul stelar
Iar clipa o desfac
În buchete de flori
Pentru inima ta...
Sunt focul ce arde uitarea,
Sunt șoapta de frunze
Și sunetul de nai
Ce-ți mângâie ființa
Sorbind Eternitate,
Sunt truda cu care se naște
O floare - lacrima mării
Lăsată pe plai...
Alerg prin roua dimineții
Să adun roua ochilor albaștri...
Întreb ce este Nemurirea -
Ochii tăi îmi mângâie gândul -
Aripi, ce pana le pictează în versuri
Baladă pentru inima ta.