Apleaca-te spre mine, sa-ti simt putin suflarea,
Va fi de-ajuns iubito sa-mi daruiesti uitarea
A tot ce ne-nconjoara

Vom fi doar tu si eu
Iar intre noi iubirea
Si poate Dumnezeu.

Te strang acum in brate, se naruie sfârsitul,
Un spirit al iubirii masoara infinitul
Traiesc acum o clipa cât zece mii de vieti
Ce-mi pasa de tot restul? Il las pentru procleti.