Acum totul s-a termiat...
Lumina lampii de operatii
cadea peste degetele noastre
si bisturiul
isi tocise deja lama.
Totul era la locul lui,
iar noi am cazut osteniti
pe un scaun.
Ne-am scos mastile,
ne-am dezbracat costumele,
ca doi actori
care si-au terminat rolul.
Lumina lampii de operatii
se stinge in urma noastra
si dincolo de ea
ramane speranta unei
vieti regasite.
Numai noi ne regasim
mereu aceiasi actori,
mai imbatraniti,
mai bolnavi,
mereu sub aceeasi
lampa de operatii.