Fabula jigodiilor

Era odată un sediu central,
Ori secundar,
Ori principal,
Ori lateral,

Doi câini mari.
Ce mai, doi dulăi.
Doi baroni,
Doi călăi,
Animale,
Fiare.

Unu a făcut hou
Altul un hou, hou
Colții albi,
Ochii beliți
Limba scoasă
Un nor de praf
Pentru, normal,
Un os de ros.
Stăteau în fundul…țării.
La est,
La apus,
In nord,
In sud.

Un cotoi perfid,
Trece, evident,
Pe acolo, tărcat
El știe de ce.
Cu voturi,
Cu minciuni,
Cu adevăruri,
Cu analize,
Un program,
Statute,
Stări de fapt,
Anchete,
Citații,
Păcăleli.


Câinilor, doi amici,
I-au căzut cu tronc.
Au mâncat-o,
Au belit-o
Au rupt-o
Mușcat-o
Smulsă,
Violată
Îndoită
Bătută...

Unu care vede tot,
Un analist gras,
Slab
Scund
Inalt
Bun
Nebun...

Zice, pe scurt, scurt:
“-Fabula asta fără rimă,
Are două soluții în fapt!”
Morala unu, banală,
Rasială, soluție canină.

A doua morală a ieșit de mult,
Eterul roșește în obraz !
De cinșpe’ ani bătuți pe muchie,
Anti-normalul pătrunde insidiós in noi.
Pe șleau, normal,
Tot scurt, scurt:
La “TiVi”,
La tuner,
La CD,
La DVD
La “news”
La “show”
La 7
La 8
La 19
La 10
La 13
La 5

Toate, morala unu și doi,
Numai la “TeVe România”!
Du-te frate și vezi lumea jigodiilor
Și in sufetele noastre gem.

Aplauze,
Bisuri,
Ropote,
Tropote,
Bubuituri,
Explozii,
Greve,
Lupte de stradă...

Cristian Grigore