până la tine un pământ
până la mine o mare
între noi gânduri
chemate sau doar venite

îmi aplec fruntea
sub sărutul tău
niciodată început
îți primesc în palme capul
neîntrebând dacă ești

dragostea mea
afara miroase a ploaie
de-o vreme
a verde
și-a mâinile tale

te respir din primăvară

mi-e dor de orhideea
alb și mov
ce nu a vrut să moară
decât pentru a-mi inspira
o poezie

atât de dor
de tăcerile tale
privindu-mă

aș fugi ca o nălucă
de mi-ai vorbi
căci îmi ajung
cu dorul meu stăpân
iar dragostei
nu-i cer mai mult
ea este
și îi mulțumesc
cu tine în gând