dragă Dumnezeu, cred că tu ești bărbatul cu porumbei
în parcul înghețat tăceam pe aceeași bancă.
nu ți-aș mărturisi dacă n-am semăna într-atât și
dacă nu te-aș auzi uneori rugându-te temător
la picioarele mele
femeie, ajută-mă femeie cu credința ta.

a trecut stăpânul pe-aici,
nu i-a plăcut tristețea din așternut nici întunericul
din carnea și din oasele mele.
îmbracă-te-n alb, mâine în zori vei muri, Femeia mea Iubita.
vom arde paiele, vom izgoni liliecii din Turn
aici vom păstra bijuteriile Coroanei
și colectia mea de armuri.

în piață butoaie, cai obosiți, miros de murături.
îmbrăcată în alb pășesc înspre marele rug.
în Hyde Park-ul înghețat Tu chemi porumbeii.

temutul bărbat trage aer în piept

o zi frumoasă, soarele roșu imens
apoi vânătoarea de vulpi.