Se întorceau spre seară de la coasă
Arși de pârjolul zilei și-nsetați
Iar fetele-i pândeau pe la ferestre
Faini mai sunt, bătu-i-ar de bărbați!

Păcat o fi, dar inima le bate
Nu ele, ci doar gându-i răzvrătit
Ducă-l dar vântu-n cele patru zări
Că nu le trebui' lor așa iubit.

Și mai arunc-o ultimă privire
La tinerii cosași înfierbântați:
Păcat e, tulai Doamne! știu prea bine
Dar fain întocmiși pe-acești bărbați!