sub pleoapele mele
războiesc amintiri
sunt doar pași de gânduri
ce-mi spală lacrima
sorbită-n patru părți
a femeii de patru semințe
născând feciori pe data de patru

nu mai știu de ce
vântul
mă zboară în cele patru colțuri
pe aripa nopții mă trimite să visez
zorii bărbatului meu care se însoară
despuind punctele cardinale
pe spinarea suferinței reprimate

așa a mai răsărit un rid
nostalgic zâmbește
la noua tinerețe
ce parfumează bărbatul meu
în aroma căsniciei amestecate


sub nuanța umbrei
beau cu doze mici
picuri de căderi
cu lingurița rezonanței
servesc unda ecoului
mai sus de cer
îmi crucific trupul
în norul durerii
renegat de suflet