îți privesc nedumeririle ușor
cu blândețea profesorului ce-și ascultă elevul
te sprijini de mine numai o dată mă săruți și fugi
un nou joc îmi imaginez și alerg după tine
deodată te hotărăști să zbori peste cerul meu
nu îmi mai ești răcoare nici umbră
doar un nume rămas pe buze până dimineață
când nu îmi voi aminti ce am visat
numai lacrimi și forma așternuturilor-femeie

nu mă mai vrei mângâiere pe buze
azi nu mai știi din trecut decât titlul
și el prăfuit odată cu întunericul căzut peste noi
te întrebam continuu de ce acum răspundeai
mai bine mai ieri decât numai seara

ești frumoasă când dormi aș da cerul
ca noaptea aceasta să nu se termine nu încă
măcar surâsul și liniștea să ți le cuprind
în globul de cristal unde suntem doar noi
dansându-ne viețile spre totdeauna
unde picuri de rouă se-adună să ne salute
niciodată furtuni în cercul de sticlă
doar cerul doar somnul doar tu