Și pietre, aud pietre crăpând de jale seacă,
Și liniștea așterne la tâmple promoroacă,
Și bântuie-o stihie prin colțurile nopții,
Și morții sunt cu viii și viii sunt cu morții.

Și câinii-și mușcă limba și limba li se-nnoadă,
Sunt javre hămesite ce șuieră din coadă,
Și corbii se adună, având la îndemână
Cadavre aburinde, căzute într-o rână.

Și sângele e negru și sângele încheagă,
Și moartea-i viguroasă și viața este bleagă,
Și viermii se îndoapă din leșuri putrezite,
Și porți spre izbăvire ce strașnic sunt păzite.