Maci pirpirii, limbi subțiri ale iadului
Nu vătămați pe nimeni?

Voi biciuiți pe-ascuns. Nici nu pot să v-ating
Îmi trec mâinile printre flăcări. Dar nu arde nimic.

Îmi pierd puterea veghind
Această pâlpâire blândă, un roșu creț cristalin asemeni căptușelii gurii

Buze abia însângerate
Eșarfe sângerii.

Sunt fumuri tari de care nu pot să m-ating
Unde e opiul vostru, amețitoarele capsule?

O, de-aș putea să sânger sau să dorm! -
Sau dacă gura mea s-ar logodi cu o rană ca aceasta!

Licorile voastre să se strecoare-n mine, în acestă capsulă de sticlă
Zăpăcindu-mă, amorțindu-mă.

Dar palide. Palide...