Am rîs cu lacrimi, dulce bicefal
Murind încet de plictiseală-n lume
Pe texte literare în antume
De Sade căutînd de Parsifal!

Sînt doamna plictisită de banal,
Îmi vreau chiureta între omoplați,
Miros literatura-ntre bărbați
Marchiză-n mină-antipersonal.

Trăiesc senzații dulci, acută-greață,
Mă dor și ochii pentru trei cuvinte
Eram îndrăgostită de Axinte
Cînd între virgule aveam flori de mătreață.

Am fost în greva foamei la iernat
Căci mama mea cea vitregă pesemne
Nu mai cutează ca să mă îndemne
Să-l țin pe Billy Boy asezonat.

Și-mi țin bărbații prinși într-o marchiză
Căci nu degeaba-mi zice Cardinale
Cînd dau literaturii anormale
Un nou concept de bubă-epifiză.

Mai plîng și sufăr pentru predicat
Iar Radu-cel-Frumos îmi face strunga
Punînd doar virgule la dreapta și la stînga
Pentru subiectul excomunicat.

Dar voi urca golgota femeii-mamifer,
Pe drumul aprigelor mele căutări
Și-n comentariul tristei constatări
Evoc scenariul doamnelor de Schiffer.

Miros a sînge și-n lumina lunii
Am remarcat un urlet de hienă
Pentru ca-n zona mea cea erogenă
Să dau un sens în text aserțiunii!