Prefer singurătatea in mijlocul pădurii
Și-n iarba mătăsoasa, la umbră de copaci,
Să stau lângă izvorul cu apă răcoroasă
Și-n grânele brăzdate de către rosii maci.

Aș vrea să urc pe creste, pe creste-nzăpezite
S-admir albul zăpezii, s-admir la nesfârșit,
Să simt aerul rece și să îl trag in piept
Și-apoi să vin în vale, la câmpul înverzit.

Prefer singurătatea pe marea cea albastră
Să simt cum sufla vântul o barca de pescari,
Să văd cum pescărușii plutesc deasupra mea,
S-ascult cântecul mării, cântat de marinari.