ascunde-mă în locul din care nici tu nu poți pleca
jumătatea mea de nord să fie paralela
în care trăiești fără ecuații imposibile
eu tind să rămân
aceeași necunoscută aproape iubind
aproape atingând șirul de inimi impare
din care m-am desprins pentru a te cuprinde
ca într-o oglindă concavă

nu pretind să fiu corp în sfera orelor tale
rămân închipuirea cu brațele încolăcite
în jurul dimineților
ca o iederă albă
nemaivăzută de ochii altui zid

tu știi cum respir fără tine
târziu
într-o reverie a mareelor
și fără întinderi
de nisip