Din somn m-am trezit prin nori
Si-i călcam încet, cu pașii moi.
Prin raze de soare m-am plimbat,
La poarta raiului m-am dus sa bat.

Și-am batut încet întâia dată,
Dar poarta a rămas încuiată.
A doua oară am bătut mai tare
Și poarta stătea în nemișcare.

De durere am început atunci să plâng,
Mi-era rănit sufletul meu blând;
Și-am plâns de dorul de lumină,
De viață, oameni, rugă, tihnă.

Și uite cum poarta se deschide,
Lumina o mână îmi întide.
Pășesc din nou cu pașii moi –
Prin cer alături de eroi.