de țeasta mea se frâng cuvinte.
și dor… . amintirea
unei bucăți de lemn cioplit,
rătăcit între palmele palpitând
de emoția primei strângeri de mână.
și neînțeles se preling clipe spre noi…
în netimpul nostru ce ne-nconjoară trupul.
secundele-mi sugrumă talpa uda și
buzele-ți sug minute fugare ce se topesc în moarte.
îngeri fără aripi mi se zbat sub piele…
cu ghiarele înfipte printre gratii.
și ochii tăi de plus îmi zgârie privirea.

nisipul mă ustură… calci înaintea mea cu pași rari
și nisipul se afundă cu mine. cactuși.
și-o cruce de gelatină
tremurând în vânt. un corn de bivol
zăcând în dreapta mea, îmi pare mai romantic
decât steaua din fruntea-ți largă.
în rest, gânduri, linguri de argint și

ochi de diavol. și printre dinți șuieră moartea,
cu pasu-i lin și talpa udă.

obsesia gândacului din punga
cu zahăr îmi străpunge pupilele negre…
dar nu mai simt nici măcar durerea.
rânduri patetice de jurnal.
și pixul din mână îmi sapă groapa
și drumul spre ultimul iad…