Abisuri concentrice se închid în sicrie
Și din uitare se naște un vis
De moarte înmuiat în iz de-așteptare
Pe alei înguste aleargă haotic gânduri.
Din douasprezece bătăi de orologiu
Fantasmele compun o muzică funebră.
În haosul de noapte plutesc în derivă
Sufletele damnate
Atrase de negrul dulcelui sfârșit.
Nimic nu mai e sfânt...