Un menestrel în țara lui Niciunde

Sunt menestrelul din amurg,
Pe sub suave creneluri de burg,
Sunt petic de istorie medievală,
Cântând esența vieții triumfală.
Și urc un munte în țara lui Niciunde,
De mine însumi nu mă pot ascunde.
Menirea mea este să strâng valori,
Și să le număr dimineața în zori.
Dar chiar atunci când fi-voi pentru toți indiferență,
Și renunțând la trup voi deveni esență,
În țara lui Niciunde am să fiu mereu,
Acolo unde nu există Eu.
Degeaba am strâns valori în trup prin excelență,
Când totul este raportat doar la esență.
Sunt menestrelul din amurg,
Pe sub suave creneluri de burg
Sunt petic de istorie medievală,
Cântând esența vieții triumfală.