ți-am pregătit o încăpere albastră
fără margini, fără ferestre
cu ieșire la țărmul meu interior
pașii mei luminează-n așteptare

să ne ascundem în ea și de noi înșine
să uităm că există uși care pot
închide urmele lăsate-n nisip
ca într-o ladă veche, ca într-o amintire

să vii ca un soldat rătăcit
să-mi așezi la picioare
arme, cuțite, puști
să te dezbraci de tine

eu ți-am pregătit un cearșaf alb
pe care să ne așezăm față-n față
să ne privim îndelung
până când ochii se vor muta
unii-ntr-alții

ți-am pregătit tot felul de uleiuri
să-ți mângâi pielea și să te spăl de răni
inima mi-am pus-o într-un potir
să ți-o dau hrană

tu apoi ai să-mi numeri coastele
și-mi vei împleti aripi din pânze dureroase
te voi înveli cu moartea mea
și-i voi trimite lui Dumnezeu

o scrisoare despre fericire