Să amânăm apusul pentru atunci când cerul
Va sta deasupra noastră încercănat de ploi
Dar până-atunci, iubito, să ne sădim în noi
Semințele luminii care-mpânzesc eterul

Înmuguri-vor fluturi sub plapuma de soare
Și vântul va aduce din oaze siderale
Miros de păpădie și nori în rotocoale
Uita-vom amândoi de timpul care moare...

Să amânăm și visul pentru când somnul rece
Își va desface zborul din ghearele uitării
Și fi-vom, amândoi, copiii dragi ai zării
Și vom fi doar lumină în ziua ce nu trece!