Desenez, cu cretă, pe cer nuferi și lebede albe
Și-mi sorb laptele amestecat cu-o furtună de nori
Cu nisipul alb din râu, negreșit, îmi fac salbe
Iar cu furnicile, pe Strauss, valsez adeseori

Dimineața, sub linia orizontului îmi caut papucii
Căci imi pare că ieri n-am mai ajuns până la soare
Nu, în joaca mea am răsturnat din greșeală butucii
Pe care se sprijinea, de acum demodat, Carul-Mare!

Azi am să înot prin scorburi umbroase de brad
Să văd pupezele cum se hârjonesc cu delfinii
Dar îmi e frică, prin a lor rădăcini să nu cad
Din nou pe pământ unde mișună oamenii și erinii!