pescarul

în lacul mut de celuloză
zărește oglindit un alt pescar
momeala-ncremenită pare-un suflet
cu solzii aurei expuși în soare
întruchipat de falsul unchi oscar

din ce tărâm cuvântul va străpunge
prin măruntaie ca o paseră-n picaj
și dinți de ferăstrău și gheare negre
vor sfâșia decorul de placaj

regizori
spectatori
actori
fățarnici critici
vor trece printre rândurile goale
cu morgă snoabă dar privirea moale
de reflector cu îngerul căzut

un fir întins mai ține în picioare
pe figuranții ochiului din alții și din sine