nu-mi amintesc vorbele deloc
trenul trecuse de mult de toate stațiile mari

văd curbele
un carusel
o vânătoare
capriciu cu voaletă țintuind în
tentacule moi
vinovăția cu mâini atât de albe
ca o melodie mă urmărește
sentimentul că
o să debarce femei toate frumoase toate
estompate
sub umbra înaltă

îmi stăruia în nări mirosul de pericol
înnebunitor și
fierbințeala gurii tale rugându-mă să
tac
să tac
peste
vinul roșu și aspru
parfumul teilor delira îmi astupa buzele
de parcă mă ruga să
să
tac

developezi
un unghi izolat o blazare silențioasă
ca un motor
cândva mi-aș fi învârtit râsul pe degete
dimpreună cu vinul dimpreună cu
ochii
cherie
e un desfrâu
roșul
te înfioară dacă paharul
e fragil extrem de
fragil și tremură
rece
în bătaia clopotelor

strigă o pasăre
de parcă te-ar fi pierdut
pe alei




contre-jour