asemenea unui meteorit
bastard al focului universal
spaima se întinde pe fața mea
cu ochi lăcrimoși de cîine
înăbușiți între perne
de gelozia unei văduve
așa cum o noapte surdă
lunecă sub rouă

nici urmă de ecou

fulgerarea privirii tale
totdeauna albastră
ca un amănunt
mă învinețește de frig
puțin cîte puțin