Primăvara



sforțări ale vieții de-a ieși la lumină
soarele
mângăie câmpul ce mustește de apă
pretutindeni
în căldura amiezii
gâzele mici se desfată.
colo-n pârâu
ciute cu pui se adapă.
câmpul e încă tăcut,
până când
firul de iarbă se zbate să iasă,
până cînd
cânta-vor în a zilei dogoare
sapă și coasă
până când
picurii ploii spăla-vor
fața neagră a gliei
care așteaptă
plugul
s-o ia în brăzdare.