Ieri m-am sculat
dintr-un vis minunat,
deși eu aș mai fi dormit nițel.
Și asta fiindcă erai și tu în el.

Am vrut ca și azi
să visez frumos.
Dar n-a fost sa fie.
Am visat timp ploios.

Am încercat să te imaginez,
astfel încât să te mai visez.
Au trecut zile-n șir
de când te tot desenez.

Dar de ce nu apari
în nopți cu lună si stele?
Tare-aș vrea sa te văd
sa zburăm către ele.

Dar poate ca mâine...
n-am sa ma mai scol.
Cât m-am saturat
de-acest suflet gol!

Nu mai tolerez
să aud că-mi spui "nu"!
Ma voi scula numai
când ai s-apari tu.