Poeții trăiesc în camere mici,
Pline de igrasie,
Pulsând miros de vechime,
Cu pereți vii, de mușchi.

Noi ne vindem sufletul
Pentru aer condiționat,
Ei își vând sufletul
Pentru cititori.

Îl taie în bucăți
Ca pe un măr nespălat.
Felie cu felie.
Ca sa îi hrănească
Pe cei pierduți în
Materie
Și în tablouri statice.


O să ne pună taxă pe oxigen,
Una bucată pe un leu,
Dar ei, ce-o să facă?
O să respire prin versuri.