la ceas de taină,
lângă capul Magnificului,
șuieratul lupului
înspăimântă
inorogii.

ridicați pe două picioare,
nechează,
zgârâie pereții caselor agățate de versanți,
alungă bufnițele adormite
în basoreliefurile grotelor,
scutură poala întunericului…

o iluminare roșiatică îmbracă bulgării de țărână.

stelele-ace de lumină,
înfig voluptoase dorințe
în coapsele Razei-fecioară-
întinsă pe un covor de flori de lămâițe.
părul-funii de ape,
se desface peste văi
în cascade albastre.

balarul cu solzi aurii-covrig pe tipsia cerului,
prin frunzișul de cetină
murmură:
“ Rolis, ia un inel la tine
Ca să o iubești pe Raze!
La el te poti uita,
Dar și mai mult la Raze!”