poarta-i deschisă
până
la
cântatul
cocoșilor.

*

Ida
răscolește cu roțile carului petele negre ale cerului;
pocnește cu bice de foc armăsarii.
la țarcul de piatră coboară;
se-ndreaptă spre trunchiul copacului brăzdat de blesteme.
acolo,
Pingala
o așteaptă de-o bună bucată de vreme:
echilibrul
să-l restabilească.

*

înfășurat în energii serpentiforme
Glikon
își scutură pletele-semn de adâncă supunere.

*

în vârful
Ceahlăului:
femeie bătrână,
ieșită din fibra de stâncă
limpezește
drumul
păstorilor.